Na stidda chiamata Pippinu

Peppino Impastato, militante comunista ucciso dalla mafia

Il 9 maggio del 1978, 42 anni fa, la violenza balorda della mafia uccideva Peppino Impastato.
Peppino è vivo e lotta insieme a noi, le sue idee non moriranno mai.

***

Na stidda chiamata Pippinu – Ascolta la poesia

Passau na stidda chiamata “Pippinu”.
Era virdi, azzurra, celesti.
Nuddu a vitti brillari.
Armi, droga, eroina, cocaina;
morti, lacrimi, sangu;
mari di dollari arricchiscinu u paisi,
i putenti tinevanu bancu.
Ma cu è ‘stu “Tanu Seduto”?
Primitivu, vaccaru, criminali;
fici ammazzari a Pippinu!
La luci ca Pippinu purtava
era politico-socio-culturale:
Luci ‘nna stu paisi,
scurusu, senza sviluppu,
abbituatu di sempri a suppurtari.
Luci ‘nna stu paisi,
unni i miruddi sunnu abbituati a nun pinsari.
Luci ‘nna stu paisi ,
unni è megghiu essiri orbi, surdi e muti.
Luci ‘nna tutti i paisi,
unni regna la morti,
la distruzioni civili e morali.
Luci, luci ca mai nuddu vitti. . . .
. . . . e la stidda ristò ‘ncelu a taliari!

Una stella che passò nel cielo buio e si fece notare,
ma che pochi seppero osservare, e che ora guarda noi: Peppino Impastato

Per maggiori informazioni visita il sito di Gaspare Cucinella

U spitali

L’attesa in ospedale

U spitali – Ascolta la poesia

Sientu ancora u scrusciu ri passi
ca mi portanu o spitali.
U spitali!
U spitali è bellu, minchia ch’è bellu!
Ci sunnu tutti cosi, nun manca nienti:
manca sulu a saluti,
e poi ci sunnu tutt’i malatii ru munnu,
tuttu u ruluri ru munnu,
tutt’a virità ru munnu!
Cu trasi buonu, nesci malatu;
cu trasi malatu, nesci muortu.
Dutturi, si jioca un ternu a lluottu?
Siddu ‘nserta a me malatia,
u fazzu ‘ncucchiari cu me zia.
U dutturi, schiffaratu,
mi talìa cu ‘ll’occhiu di latu:
“Chi cazzu t’à misu ‘ntiesta?
torna rumani, ca oggi è fiesta”.
Vinni u tiempu ri malivistuti:
c’eranu sciancati, sgummati,
‘ntussicati, parìa ‘n’alligrizza!
Cu si futti a sasizza
e cu mori ri dibbulizza.
Gienti c’avianu vinutu appieri,
arrivaru aieri;
chiddi c’avianu vinutu c’u carriettu,
cu circava u rinali pi pisciari;
cu si ‘nfilava u termometru ‘nto culu,
cu si sbattìa i corna o muru;
cu jittava vuci
picchì ‘nna tiesta ci scacciavanu i nuci;
cu abbaragghiava
picchì ‘stu puostu ‘un ci piacìa,
finu a quannu ‘un vinni a ‘zza Lucia,
a ‘nfirmiera ra settima cursìa.
“Auh! Ma chi è ‘stu burdellu!
Ognunu u so puostu av’a pigghiari,
nun cuminciamu a cugghiunari!
Faciti silenziu, ora veni u ‘zzu Crescenziu,
vi porta u manciari, u miricinali,
vi fa stinnicchiari e senza chiacchiariari;
dumani c’a matinata, a diunu,
vi prisintati a unu a unu.
‘Ntantu, ricitivi u rusariu,
raccumannativi o Signuri:
Nun si po’ sapiri mai,
nna ‘stu munnazzu di guai!”

La tragicomica realtà degli ospedali,
un problema purtroppo sempre attuale

Per maggiori informazioni visita il sito di Gaspare Cucinella

Nun c’è cchiù nienti

Nun c’è cchiù nienti

Nun c’è cchiù nienti- Ascolta la poesia

Nun c’è cchiù nienti,
Nun c’è cchiù nienti.
Mancu u suli c’è cchiù;
mancu a luna,
mancu u mari, mancu a Terra;
nun c’è cchiù nienti!
I genti runni su?
Semu tutti suli. . .tutti suli:
Ognunu si talia. . .si talia u suo,
nun vuoli viriri a nuddu,
nun vuoli sentiri nienti.
Lastimi, lamenti. . .nun c’è cchiù nienti!
Mancu nuavutri ci siemu:
cu resta?
Nun resta nienti.
Allura chi c’è di fari??
chi ‘mportanza avi si jietti vuci,
chi’mportanza avi cu ti senti?
Allura c’am’a fari. . . Nun c’è nuddu.
Puru l’amuri finiu, ‘unn’arristò nienti.
Chi vulissi fari?. . . Nienti,
nun c’è cchiù nienti’i fari;
sulu na cosa:
forsi ni putemu ammazzari,
chistu nn’arresta forsi ri sta vita
c’a ficiru addivintari . . .na mmerda!

In seguito a eventi decisivi, come la morte di grandi eroi,
siamo di colpo presi da un conato di annichilimento,
l’autodistruzione sembra la soluzione migliore,
o l’unica, in un mondo che non esiste più solo
perché l’abbiamo distrutto noi

Per maggiori informazioni visita il sito di Gaspare Cucinella

Terre di Balcania

Terre di Balcania

Terre di Balcania – Ascolta la poesia

Unn’è a putenza
chi distruri l’armi,
sfascia carr’armati,
ferma l’aeroplani
e nun fa scuppiari
i bummi ‘ntelligenti.
Genti sdirradicati
di li propri terri,
nun sannu cchiù cu su!
Scilliratu universu,
munnu suvirchiusu di putiri,
munnu c’asciuca u sangu
e nun ti fa ciatiari,
munnu ca ti scafazza, ti squagghia
e nun ti runa u tempu di vulari,
labirintu di pinseri e di paroli.
Ancili, nun ci ‘nn’è.

Tutte le guerre sono orribili e insensate, e tutti i popoli devono gridare
a voce alta il rifiuto più totale di tutti gli orrori che le accompagnano;
ogni popolo, da quelli che abitano i Balcani, a tutti gli altri,
ha il diritto di vivere e di non essere
in balìa degli interessi dei potenti e dei folli

Per maggiori informazioni visita il sito di Gaspare Cucinella

U ventu ‘ncapu u munnu

Piero Impastato alla chitarra

U ventu ‘ncapu u munnu – Ascolta la poesia

U ventu ‘ncapu u munnu
ciusciava supra i stiddi.
A gienti caminavanu nnò cielu
e scumparianu o funnu.
“Nun caminati nnò cielu,
nun l’allurdati,
livativilli i scarpi,
ca o funnu vi nni iti!”
Accussì abbanniava,
cchiù forti chi putìa,
ma a gienti,
parianu tutti surdi,
facianu finta ca nuddu mi sintia.
E ‘nguttumatu mi pigghiava u chiantu.
M’arrimazzava, mi sbattìa nnò munnu,
chi lacrimi stuiava tuttu u cielu,
a gienti ca spirìanu o funnu
nun si virìanu cchiù.
U vientu avìa finutu di ciusciari
e na stidda s’affaccia i sutta u munnu:
“Picchì chianci, qual è a ragiuni?”
“Chianciu pi sta gienti
c’allordanu u cielu,
si nni vannu o funnu
e restanu surdi e me lamenti”
“U cielu nun si po’ mai allurdari,
è accussì luntanu,
ca nun si po’ ‘mmaginari.
Nudda munnizza mai ci po’ arrivari,
Pi chistu a gienti si nni vannu o funnu
e la to vuci nun li po’ chiamari;
s’alluntananu sempri di stu munnu.

Un sogno triste, angosciante e lieto a un tempo,
un invito a non inquinare il cielo;
ma il cielo è troppo bello per essere contaminato
dalla cattiveria umana

Per maggiori informazioni visita il sito di Gaspare Cucinella

I niegghi si nni vannu

I niegghi si nni vannu
e u mari,
pigghia u stissu culuri d’u cielu.
Pari na tavula
ca sarva
nno funnu du casciuni
tutti i pisci d’u munnu.
Rintra a varcuzza
c’è l’amu,
a lenza e a trimulina.
“Totò, chi bella pisca sta matina!
T’u ricìa assira,
u tempu è buonu
e a luna è china. . .”

Quando sorge il sole, si risvegliano il cielo ed il mare coi loro colori,
e il mare regala una pesca abbondante all’orgoglioso pescatore

Per maggiori informazioni visita il sito di Gaspare Cucinella

Vulissi abbanniari i cosi

Gaspare Cucinella

Vulissi abbanniari i cosi – Ascolta la poesia

Vulissi abbanniari i cosi
c’avìa na vota,
cosi ca vulissi aviri ora
pi rivinnilli ancora,
ma chi nun haiu cchiù.
E mentri cu silenziu ‘nna strata,
u suli ca cuoci,
u sceccu c’arragghia,
a addina ca carcarìa,
si senti a me vuci c’abbannìa:
“Acqua cavura e dulura”.
Na fimmina s’affaccia:
“Ci stai pinsannu a ‘stura?”
“Avi trent’anni c’abbanniu
e nun mi senti nuddu, mancu Diu!”

Il rimpianto per le cose perdute, per ciò che non potrà essere più
e il male di vivere che imperversa e non dà tregua
e che rende più affannosa la nostalgia

Per maggiori informazioni visita il sito di Gaspare Cucinella

Spunta u jornu

Spunta u jornu

Spunta u jornu – Ascolta la poesia

Spunta u jornu, spunta arrieri,
addiventu cavalieri.
Sona la fanfarra, stenninu i linzuola,
e pigghiu a parola:

“Cittadini, pupulani,
u pitittu è larju assai,
lu guvernu e li patruna
ni rumperu li cugghiuna.

Senza sordi, senza pani,
nun c’è oggi, nun c’è dumani,
ju lu ricu e lu ripetu,
c’è lu munnu ca fa fetu.

Scura, agghiorna, agghiorna e scura,
aspittannu la bonura,
la bonura ca ritarda
ni liccamu tutti a sarda,

mentri c’è cu li ganasci
mancia a tri quattru parmenti,
si ‘nni futti di li sfasci;
paga cu è c’unnavi nenti.

Viva viva l’alligrizza
di stu munnu puzzulenti,
affunnamu ‘nna munnizza
semu senza sarvagenti!

Aspittannu la stasciuni
ca nni porta lu bontempu
Barbanera metti acqua,
negghi, lampi, trona e ventu.

Di tanto in tanto si fa sentire la voce di un improvvisato oratore
che ci ricorda la nostra poco felice situazione,
consapevole di non poter nulla, e aggrappato solo
alla speranza di trasmettere messaggi positivi

Per maggiori informazioni visita il sito di Gaspare Cucinella

Ristuccia

Ristuccia

Ristuccia – Ascolta la poesia

Agghiorna, agghiorna,
chi mmalidizioni!
U suli arrabbiatu m’abbrucia li carni,
nta la ristuccia cercu la spica,
la spica scurdata.
Arriciuppannu ‘nta spini e busuna
nun trovu furmentu.

Ora lu sangu m’allorda la manu,
mi doli la manu, mi trema
e arriscirennu ‘nta la ristuccia,
cerca la spica. . . . . . .

U suli codda,
i griddi cantanu,
nta na vrazzata di pagghia e fenu,
mi ci addurmentu.
Sugnu ricriatu ‘nta stu mumentu!
Nsonnu la spica ‘ndurata, lucenti.

L’angoscia della solitudine e dell’emarginazione,
rappresentata dalla ristuccia solitaria e inutile,
tra le spighe dorate di grano, che è lieta tra esse,
per un momento, prima della fine

Per maggiori informazioni visita il sito di Gaspare Cucinella

Mi piacissi essiri acqua

Mi piacissi essiri acqua

Mi piacissi essiri acqua – Ascolta la poesia

Mi piacissi essiri acqua
e vagnari i terri sicchi,
abbivirari arbuli assitati,
purtari friscu unni c’è caluri,
scinniri cantannu ri muntagni:
“Ccà sugnu, nun piniati cchiù,
c’è un muccuni di vita pi tutti!”

Spunta u jornu,
nun viu l’ura ca scura
e ghirimi a curcari,
accussì ‘nsunnari
chiddu ca nun pozzu aviri,
chiddu ca nun pozzu fari,
ca sulu ‘nsonnu
a strata giusta po’ truvari.

Senza suonna, senza amuri,
senza canti ne caluri,
dunni vaiu, ‘nzoccu vogghiu,
s’asciucau puru l’ogghiu,
m’arristau u micciteddu,
sugnu o scuru.
Si tintassi di natari
forsi anniassi ‘nfunnu o mari.

Ntò quarteri nuddu parrava,
sulu scrusci si sintevanu,
casi e casi, muru e muru.
Scumpareru angili
ca nun avianu ali.
Noti musicali si ‘ntricciavanu ‘ntra iddi
e na musica soave
vulò supra li stiddi.

L’acqua è il bene più prezioso della Terra,
e sarebbe bello essere acqua che da la vita a tutto,
precipitandosi gioiosa su tutto, ma prevale semre
la sensazione di non potere nulla per riscattare le propria dignità

Per maggiori informazioni visita il sito di Gaspare Cucinella